1

Arata-mi ce tatuaj ai ca sa iti spun cine esti!

Si de aceasta data am ratat cu regret International Tattoo Convention ce a avut loc in acest weekend la Bucuresti. Totusi, situatia pare mai roz atunci cand in familia ta se afla si un artist tatuator de renume, cunoscut in intreaga tara, iar sentimentul mandriei te invaluie pe deplin!

IMG_2930

Tatuajele nu mai sunt de foarte mult timp un subiect tabu, ba chiar au devenit din ce in ce mai populare, poate chiar mult prea populare din punctul meu umil de vedere. Si cred ca, inainte de a alege sa va faceti un tatuaj, este important sa va ganditi la mai multe aspecte.

Am vazut din ce in ce mai multi pusti cu tatuaje deloc inspirate si postate in locuri total nepotrivite: maini, gat si chiar fata si i-am privit oarecum cu mila pentru ca s-au lasat influentati de „moda”, de prieteni sau anturaj si nu au ales un tatuator care ar fi refuzat sa ii tatuaze in locuri atat de nepotrivite si mai ales fara acordul parintilor.

Desi am crescut intr-o familie in care noncoformismul si-a spus cuvantul, m-am tatuat pentru prima si singura oara la 21 de ani, pana atunci alegand sa imi fac piercing-uri pe care le puteam pune si scoate oricand imi doream. Imi aduc aminte ca eram mereu intrebata de ce nu imi fac si un tatuaj, avand in vedere ca varul meu este cel mai cunoscut artist din Ploiesti. Raspunsul era ca nu o sa imi fac niciodata un tatuaj pentru ca aveam impresia ca ma voi plictisi de el.

Cu timpul mi-am conturat destul de bine personalitatea, stiam ce imi place si ce nu, care este stilul meu pe care il voi aborda toata viata si m-am decis asupra unui tatuaj. Si nu, nu are o simbolistica anume precum tatuajele facute la Miami Ink. ci este pur si simplu o reprezentare a eului.

Cu toate astea, tatuajul meu nu a fost o alegere potrivita dintr-un anumit punct de vedere: iubitul meu (intre timp problema s-a rezolvat cu succes ♥) . De aceea, vreau sa va ofer cateva sfaturi pe care sa le luati in calcul daca intentionati sa va tatuati:

♥ Nu va lasati influentati de nimeni insa discutati cu iubitul/iubita pentru ca s-ar putea sa aveti surprize. 😀

♥ Documentati-va cu privire la istoria tatuajelor. Sunt convinsa ca peste 90% dintre cei care au tatuaje habar nu cunosc informatii interesante despre acest domeniu pentru ca percep tatuajele ca pe o simpla forma de infrumusetare (it is not)

♥ Ganditi-va la tatuajul vostru ca la o opera de arta ce urmeaza sa o purtati cu voi pentru tot restul vietii. Eu asa imi percep tatuajul si cred ca este cel bine.

♥ Alegeti un tatuaj care sa va reprezinte si incercati sa ii oferiti o nota de personalitate. Insa, pentru ca acest lucru sa fie posibil, este important sa va indreptati catre un tatuator care sa isi respecte activitatea si clientul.

♥ Nu va tatutati niciodata la saloanele sau la persoanele care nu prezinta incredere. Am auzit foarte multe povesti deloc placute si am vazut si mai multe tatuaje nereusite. Alegeti artistul in functie de portofoliu si in functie de recomandari. Este foarte important ca artistul sa fie talentat, dar important este si ca mediul de lucru sa fie potrivit iar tehnica sa fie cat mai sterila cu putinta.

♥ Alegeti un loc potrivit pentru tatuajul vostru si discutati acest aspect cu tatuatorul. Daca ii spuneti artistului ca doriti sa va faceti un anumit tatuaj pe fata si acesta accepta, este cazul sa va ridicati de pe scaun si sa plecati.

♥ Dupa ce opera de arta v-a fost pictata pe piele, va trebui sa ingrijiti cu simt de raspundere tatuajul pana la vindecare. Un tatuator va va spune ca este important sa spalati tatuajul zilnic cu apa si sapun, sa il ungeti cu crema hidratanta si sa il protejati atunci cand va expuneti la soare.

Si daca toate aceste conditii sunt indeplinite, s-ar putea sa va mai doriti inca un tatuaj.

Eu am ramas si voi ramane la un singur tatuaj!

Si pentru ca m-am tot laudat cu varul meu drag, cred ca cel mai bine va las pe voi sa ii priviti cateva dintre opere: http://www.facebook.com/sixneedles.tattooshop?fref=ts si http://www.facebook.com/six.needles.1?fref=ts.

4

Wake me up when September ends!

– Andra, trezeste-te! Cafeaua aburinda si laptopul te asteapta pe masuta din sufragerie! Ai treaba! septembrie participsuperblogaproape ca s-a scurs ca nisipul printre degete in clepsidra lui 2013.

– Druette, ce daca septembrie e pe final? Nu sunt atat de melancolica precum Billie Joe… . Lasa-ma sa mai dorm!

– Se pare ca toamna nu esti melancolica, ba din contra, esti morocanoasa si enervanta. Ar trebui sa te las sa zaci in patul tau regesc, inconjurata doar de pernele colorate, dar la sfarsitul lui septembrie incepe SuperBlog 2013 si dupa experienta din primavara cred ca ar trebui sa iti reorganizezi putin programul pana prin iarna. Adica nu cred, sunt sigura pentru ca orice ai zice sau face vei participa!

– Serios? Chiar incepe SuperBlog?

– Da desteapto! Si prietenii tai deja s-au inscris, sa nu iti mai spun ca in acest sezon competitia va fi foarte stransa, sponsorii unul si unul, iar premiile nu au egal in Univers! Ah, si sa vezi ce a facut sora-ta; e atat de ocupata incat s-a hotarat sa lase condeiul din mana si sa i-l ofere dragutei de Nosy. Haha, fabulos, primul Husky participant la un concurs scriitoricesc. Va ajunge in cartea recordurilor, zic eu.

– Vai Druette, unde ziceai ca e cafeaua aia? Dar laptopul? Dar daca nu am timp? Daca am prea multe de facut? Promiti sa ma ajuti? Te roooooog!

– Hai, fie, te ajut. Nu e de ajuns ca iti dezvalui toate secretele mele si ca te inspir zi de zi, vrei sa iti fac eu toata treaba.

– Te iubesc Druette! Gata, m-am inscris la SuperBlog 2013!

2

Stai tu, eu am stat toata noaptea!

Nu de multe ori mi s-a intamplat ceea ce urmeaza sa va povestesc. De aseara stabilisem cu mama a mergem pana in oras sa rezvolvam niste probleme si in ciuda insistentelor mele de a profita inca de razele de soare si sa pornim la o plimbare pe jos, am hotarat sa luam clasicul troleu 44.

Exact cum ma asteptam, de la a doua statie troleul s-a umplut de persoane de varsta a treia care isi urmeaza drumul zilnic catre Halele Centrale. De cand am terminat facultatea nu am mai mers foarte des cu 44, insa am ramas cu sechele si chiar nu aveam chef de cearta si pe prima batranica pe care am zarit-o am invitat-o sa se aseze in locul meu. Abia cand am dat sa ma ridic si doamna mi-a pus mana pe umar si m-a impins la loc pe scaun am ridicat ochii si am zarit o batranica foarte simpatica si colorat imbracata care mi-a spus ceva de genul: „Stai tu, eu am stat toata noaptea!” As fi vrut sa ii spun ca si eu am stat si ca am dormit cu spume la gura chiar, insa am fost oarecum socata de faptul ca exista si persoane care, ajunse la o varsta onorabila, inca au respect fata de ele insele si fata de generatia noastra.

Si sechelele despre care v-am spus anterior se trag de la faptul ca in timpul facultatii, cand schimbam 4 autobuze, nu trecea zi fara sa nu ma cert cu cate un frustrat sau cate o frustrata ce isi cereau cu vehementa locul pe scaun.