Velbi – noul nume pentru bijuterii handmade

Niciodata nu mi-au placut bijuteriile obisnuite, comune, pe care le vad la toate persoanele pe langa care trec si care nu imi transmit nicio emotie. Intodeauna mi-am dorit sa fiu speciala la acest capitol, fapt pentru care am apelat la simtul artistic al artizanilor si mi-am indreptat atentia catre bijuteriile handmade.

De curand, in timp ce imi cautam o sursa de bun-gust pentru a-mi imbogati colectia de bijuterii, am descoperit Velbi, un magazin online de bijuterii handmde care aduna, intr-un singur taram virtual al frumosului, creatiile catorva artisti iscusiti in faurirea de accesorii cu suflet si personalitate .

Am fost placut surprinsa cand am observat ca bijuteriile sunt clasificate in functie de modalitatea de creare, astfel incat din magazinul virtual de bijuterii reale Velbi imi pot alege nu un singur accesoriu, ci cate imi doresc in functie de tehnica de creatie.

Despre tehnica quilling am auzit doar cateva cuvinte de-a lungul timpului, insa am aflat mai multe informatii frumoase chiar de pe site-ul Velbi. Accesoriile din aceasta categorie sunt create urmand o tehnica straveche ce presupune rularea unor fasiute colorate din hartie.

♥ Am o mare pasiune pentru inimioare asa ca acesti cercei sunt perfecti pentru zilele pline de soare petrecute la malul marii in aceasta vara.

♥ Si pentru ca nu ma satur niciodata de inimioare, am pus ochii si pe acest lantisor minunat.

 

Accesoriile din piele sunt preferatele mele si ma mandresc cu multe exemplare, insa niciodata nu strica alte bijuterii de acest fel la colectie.

♥ Cel mai mult imi plac bratarile din piele, iar pe shop-ul Velbi am gasit cateva bratari deosebite. Iata una dintre ele:

Bijuteriile realizate din rasina debordeaza de eleganta, in timp ce accesoriile realizate din plexiglass sunt copilaresti si foarte dinamice.

♥ Inimioarele nu imi dau pace. Pe acest inel l-am asociat Terrei. Oare de ce?

♥ Muzica ma acompaniaza mereu. Daca nu am castile in urechi, cu siguranta o melodia nu imi da pace si imi zburda prin gand toata ziua. Acum notele muzicale au fugit de pe portativ direct la gat si urechi.

Daca nu ati dat click pe link-ul de mai sus, dupa ce ati vazut selectia mea de bijuterii trebuie sa o faceti si sa intrati si voi in lumea plina de magie a bijuteriilor handmade by Velbi, bijuterii care spun o poveste si care fac pe oricine le poarta sa se simta unic cu adevarat.

Tu de cate motive ai nevoie pentru a fi THE ONE? (II)

Acum ceva timp va povesteam intr-un articol despre frumoasa intamplare care s-a lasat cu un val de produse din noua gama The One de la Oriflame. Iata ca a sosit si timpul sa testez minunatele produse si sa impartasesc cu voi impresiile. Pentru inceput, iata ce a continut minunatul cadou: ♥ Fond de ten The One IlluSkin Natural Beige ♥ Corector The One IlluSkin – Nude Beige ♥ Pudra – Medium ♥ Fard crema The One Colour Impact x3 – Beige Pearl, Golden Brown, Olive Green ♥ Luciu de buze PowerShine x2 – Rose Glacier,Trendy Berry ♥ Oja x2 – Orchid, Cappucino ♥ Rimel The One Volume Blast Si cum am dorit sa transform testarea produselor intr-un moment memorabil, mi-am chemat sora in vizita si tstarea gamei The One s-a transformat intr-o experienta nu doar placuta, ci si foarte amuzanta. Pentru ca tenul meu este foarte deschis iar Mihaela este bruneta familiei, ea s-a putut bucura din plin de fondul de ten in nuanta Natural Beige, in timp ce eu am folosit fondul de ten pe care il utilizez zi de zi – Beauty Studio Artist. Pudra este perfecta pentru zilele de vara. Acopera usor tenul cu o pelicula fina si luminoasa care impiedica aspectul lucios sa isi faca aparitia. Fardurile sunt fabuloase. Preferaratul meu, pe care il voi folosi cu drag in aceasta vara plina cu soare ce bate la usa, este Beige Pearl. Cel mai mult m-au incantat luciurile de buze. Unul dintre acestea (Rose Glacier) si-a facut loc cu drag in portfardul Mihaelei, alaturi de fondul de ten, corectorul (foarte inchis pentru tenul meu) dar si de oja Cappucino. Rimelul se potriveste si el perfect genelor mele. Va recomand cu mare drag produsele din gama The One daca doriti sa fiti cu adevarat the one.

Cum socializam in mediul offline

Suntem obisnuiti sa socializam cat mai mult in mediul online: pe Facebook, Twitter, Instagram sau pe blog. Nu ne mai adresam cuvinte ci ne dam like-uri. E mai simplu asa. Iar atunci cand suntem pusi fata in fata stam cu ochii atintiti in telefon, bineinteles in asteptarea unui nou like sau a unui comentariu legat de chek-in-ul pe care tocmai l-am facut public.

Ei bine, asa ceva nu s-a intamplat pe data de 10 mai atunci cand bloggerii prahoveni si-au dat intalnire in viata reala la initiativa lui Dragos Schiopu. Din contra, totul a decurs atat de frumos incat am reusit sa socializam chiar de la prima intalnire. Este drept, legaturile create pana atunci in mediul online au contribuit intr-o oarecare masura la o comunicare mai eficienta la prima intalnire, intalnire in cadrul careia tensiunea a fost spulberata de o gura de bere.

Ma bucur foarte mult ca am participat la acest eveniment, ca am schimbat pareri despre activitatile pe care le au bloggerii din judetul meu.

In luna iunie va avea loc urmatorul blogmeet si sper ca de aceasta data numarul participantilor sa creasca.

Iata care au fost participantii de sambata:

1. Mihaela Istrate

2. Marin Apostol

3. Ștefan Pârvu (Ștrofo)

4. Mihaela Dănilă, Andrei Oprea și Andrei Fagadau, care fac parte din echipa jocuricool.ro
5. Vlad Petre
6. Petre Dănuț Andrei
7. Rotaru Nicușor Adrian
8. Adelin Hogea
9. Vali Ovidiu 
10. John Cristea
11. Iuliana Iacob
12. Bogdan Cojocaru
13. Robert Burcea
14. Mihalcea Nicolae (Kriogen)
15. Dana Șchiopu
16. Bogdan C
17. Ionuț Urzeală

Fotografiile au fost realizate de catre Vali Ovidiu.

 

Week of fame

Saptamana care s-a incheiat ieri a fost, fara doar si poate, cea mai frumoasa din intreaga mea existenta de un sfert de secol pe care l-am implinit tocmai la jumatatea a ceea ce am numit week of fame.

Debutul saptamanii a fost unul tipic, cu indeplinirea catorva sarcini legate de colaborarile mele.

Insa ziua de marti a fost una cu totul si cu totul speciala pentru ca am avut onoarea de a ma afla in platoul emisiunii Generatia lui John acolo unde am dezbatut alaturi de John Cristea, pret de cateva minute, subiectul comunicarii in social media.

Ziua de miercuri a fost una deosebita pentru ca am aniversat 25 de ani. Anul acesta am renuntat la petrecerile specifice anilor anteriori insa, chiar daca prietenii nu mi-au fost alaturi in flesh and blood, ei si-au facut prezenta intr-un numar impresionant prin toate mijloacele posibile. ♥

In fiecare am fost suprinsa cu cele mai frumoase cadouri, insa cadoul primit in anul acesta a fost cel putin special. Sora mea a fost capul rautatilor. Despre ce cadou este vorba va voi povesti intr-un articol dedicat zilei de duminica, 11 mai.

Tot de ziua am mai primit un cadou inedit – bloggerul Emil Calinescu a publicat interviul pe care l-am acordat pentru blogul sau.

Trebuie sa va mai spun ca sambata, 10 mai, blogosfera prahoveana s-a strans la o vorba si multa voie buna in cadrul primului blogmeet din acest an. Fiind un subiect destul de amplu, voi reveni cu un articol dedicat marii intalniri.

Pana atunci multumesc din suflet tuturor celor care au contribuit la cadoul minunat, precum si celor care mi-au transmis urarile de bine. Va doresc multa sanatate si toate visele sa va devina realitate, asa cum unul dintre visele mele s-a concretizat in cel mai frumos… as putea spune chiar musculos, mod cu putinta.

♥

 

Guest-post – PRofesori moderni

Ideea acestui articol mi-a venit de mai mult timp. Eu, cel care am pornit bloggingul ca StudentulMinune, am dorit de mai mult timp sa scriu despre PRofesori moderni. Despre ce mi-as fi dorit eu sa traiesc, dar nu am avut ocazia. Si ce loc mai bun sa scriu despre asa ceva decat blogul unei foste (si poate viitoare) profe? E drept, articolul acesta il gandisem initial pentru blogul altei SuperBloggerite, Minerva. Ea insa este INCA profa si-n sistemul de stat asa ca, probabil. acest articol i-ar fi facut rau.

Totusi, imi permit s-o dau ca exemplu: ea a concurat de 2 ori in competitia SuperBlog impotriva unei eleve. Ce poate fi mai frumos pentru o eleva decat sa-si intreaca profesorul intr-o competitie?

Nu stiu cand ati terminat voi scoala si ce profesori ati avut, dar ai mei au avut, cu totii, o problema: se considerau superiori noua IN TOATE PRIVINTELE. Tin minte si acum o replica a dirigintei mele din clasele a IX-a si a X-a (in ultimele 2 clase ale liceului am avut alta diriginta): Noi, profesorii, putem oricand sa dam nota 2 oricarui elev. Avem capacitatea de a pune o intrebare sau sa dam o problema pe care elevul sa NU o stie. NU NE PROVOCATI sa facem asta.”

Diriginta respectiva nu era, in sine, o femeie rea. Preda matematica, era relativ tanara, era o femeie descuiata. Insa avea aceasta mare problema: se considera, din start, superioara noua. Simplul fapt ca ea terminase o facultate o facea superioara.

Si nu era singura. Dimpotriva: TOATE erau asa, indiferent ca erau de treaba sau ca erau nesuferite. De exemplu, profa de romana din clasa a IX-a nu ma placea. Dar deloc. Sentimentul era, bineinteles, reciproc. As fi dat ORICE ca atunci, in clasa a IX-a, sa existe vreo modalitate, vreo competitie, in care sa-i arat ca-s bun. De ce nu, MAI BUN decat ea.

Pe atunci nu se putea. Pe atunci nu era bloggingul, nu puteam sa am un colt al meu in care sa fiu evaluat nu de o persoana, mare, ingamfata ca a terminat o facultate, ci de mai multi. Sa nu am un profesor, ci mai multi. Care sa confirme, prin vizitele lor, prin comentariile lor, valoarea efectiva a articolelor mele.

Iar un concurs in care sa concurez EU CONTRA EI ar fi fost DE VIS! Nu stiu daca as fi intrecut-o, tind sa cred ca nu, insa simplul fapt ca un concurs ne-ar fi pus PE POZITII EGALE, m-ar fi facut sa ma simt bine. Si, sa fim sinceri, poate i-ar fi schimbat si ei atitudinea.

Nu stiu, in ziua de azi, unde gasim PRofesori moderni. Habar n-am in care scoli, licee ori facultati intalnim asa ceva. Cand vad prin lisnta mea de facebook persoane care au la ocupatie PROFESOR/PROFESOARA/TEACHER (ca deh, ne engleziram cu totii), incep sa zambesc si sa sper ca vom avea totusi un viitor. Nu stiu exact ce produce ori ce ar trebui sa produca scoala romaneasca, insa stiu un lucru: din scoala elevii ar trebui sa nu iasa plini de frustrari si dornici de razbunare.  Stiu ca elevul nu trebuie sa invete doar cum sa fie ascultator si cum sa plece capul, ci trebuie sa invete sa se descurce. Si, de ce nu, sa invete ca in unele domenii esti egal cu toti ceilalti. Chiar si cu “smecherii” de la catedra.

Andra nu a predat NICIODATA in invatamantul de stat, insa o cunosc cat de cat si SUNT CONVINS ca ar fi o profa buna. Sunt convins ca una ca ea NU S-AR SUPARA daca un elev ar participa la un concurs tip SuperBlog si ar intrece-o. Dimpotriva, ar fi prima care s-ar bucura de acest lucru. La fel cum Minerva NU s-a suparat pe Daniela din acest motiv.

Cel care a scris despre PRofesori moderni este Emil Calinescu, considerat, pe buna dreptate sau nu, cel mai minunat si mai roz SUPERblogger. Despre mine aflati mai multe vizitandu-mi blogurile. Despre Andra veti afla mai multe vizitand (tot) unul din blogurile mele, pentru ca peste cateva zile, pe 7 mai, va aparea un MINUNAT interviu cu ea. O imbratisez cu drag pe Andra. Ii multumesc pentru multe: pentru gazduire, pentru interviu, pentru faptul ca ma citeste, pentru ca m-a votat la SuperBlog si … pentru cum scrie. Iar tuturor cititorilor ei le transmit clasicele mele salutari MINUNATE !

Verde ca stevia!

Nu sunt o bautoare infocata de cola ba chiar am taiat-o de ceva timp de pe lista. Dar marea mea bila neagra este ca sunt foarte pofticioasa, mai ales cand vine vorba de mancaruri si bauturi dubioase.

Asa s-a facut ca astazi, cosul meu de cumparaturi a fost mai greu cu 330 ml, atat cat cantareste o doza de Green Cola iar din buzunar am scos cu 3,8 lei mai mult. Curiozitatea mea a inceput acum cateva zile cand am aflat ca la un supermarket din oras se afla aceasta licoare verde…doar cu numele. Initial am crezut ca este vorba despre Coca Cola Life insa, in realitate, este vorba despre o replica a acesteia.

La origini, bautura este una fabricata in Grecia iar mica eticheta tradusa in limba romana este foarte ambigua.

Cu toate astea, cola cu glucoza din stevie este putin mai buna decat Cola Zero. Deci, da, nu este deloc placuta la gust. Am sorbit o inghititura pentru a-mi satisface curiozitatea. Interesant este ca nicaieri nu se specifica si faptul ca pe undeva ar fi introdusa si o farama de menta pentru ca mi se pare ca, dupa ce am baut Green Cola, am impresia ca am mestecat o guma mentolata de proasta calitate.

Am mai bifat inca o curiozitate pe care, de data asta, am trecut-o pe lista „never try again”.

Voi ati incercat Green Cola?