Priveam in gol prin ecranul televizorului. Practic,
ma uitam la o piesa de teatru difuzata de un canal romanesc. Bucuria ca inca ni se mai acorda sansa la cultura si cunoastere este incomensurabila avand in vedere ca piederea valorilor pare iminenta.
Cu toate acestea, satisfactia de a privi piesa de teatru prin ecranul de sticla nu se poata masura cu sentimentele care ma incearca atunci cand ma aflu in sala, aproape de scena si astept cu nerabdare ridicarea cortinei si inceperea spectacolului. Insa, nu de putine ori comoditatea isi spune cuvantul si aman iesirile la teatru chiar daca traiesc in orasul lui Nenea Iancu si traditiile actoricesti ar fi trebuit sa se conserve cu strictete.
Cu toate astea, atunci cand merg la o piesa de teatru, ma bucur nespus ca sunt nevoita sa ma strecor prin multime. Da… MULTIME! Lumea inca mai merge la teatru desi traim in era tehnologizarii, teatrul a ramas si va ramane pentru totdeauna institutia suprema a fiecarei culturi.
Pierzand firul actiunii, imaginatia mi-a zburat in timp si am inceput sa imi pun intrebari care mai de care mai filosofice. Mi-am aruncat privirea in trecut si am vazut ce era teatrul si am calatori in viitor si am vazut si unde va ajunge acesta. Prezentul, este in mainile mele, si il pot modela dupa bunul plac.
Incursiunile mele imaginare s-au transformat intr-o adevarata piesa de teatru in 3 acte: Trecut, Prezent si Viitor ale carei personaje principale sunt:
Druette (subsemnata)
Euripide
Shakespeare
Dovid, un tanar actor vorbitor de limba idis ce activeaza la un renumit teatru evreiesc.
Ciudata alaturare de personaje.
Prolog
M-am trezit dintr-o data intr-un decor ciudat, cu totul si cu totul diferit de confortabila mea canapea. Ma aflam intr-o cafenea si aveam in fata un pahar cu absinth caramelizat. Imi ridic privirea si, la masa cu mine, se aflau personajele de mai sus care discutau aprins despre rolul teatrului in societatea moderna.
Ochii mei cat cepele probabil ca le-au atras atentia pentru ca, la un moment dat, toti trei si-au intors privirile amuzate catre mine Dovid, cel mai tanar dintre ei, imi face semn sa ma infrupt din paharul ce ma astepta. Nu am stat pe ganduri si am sorbit din bautura magica.
Actul I – Trecutul
Scena I
Decor: cafeneaua incepe sa prinda contur.Ma aflu la masa alaturi de Euripide, Shakespeare si Dovid. Profit de situatie si intreb cine este tanarul.
Dovid: Eu sunt cel mai tanar actor de la Teatrul Evreiesc de Stat din Romania. Ar trebui sa il stii, doar esti la masa cu noi dintr-un singur scop.
Druette: Sincer, habar nu am cum am ajuns aici insa o sa profit de situatie si o sa aflu chiar de la voi care sunt argumentele pentru care mai avem nevoie de teatru.
Euripide: Draga mea, imi amintesti oarecum de Medeea pe care am faurit-o cu imaginatia mea. Pe vremea mea, in vremurile apuse de mult, teatrul era cea mai importanta forma de manifestare artistica si doar in acest fel reuseam sa scoatem populatia din rutina zilnica. La inceput, piesele de teatru puse in scena erau ofrande aduse zeilor insa, cu timpul, acestea s-au transformat in cea mai elocventa metoda de a transpune problemele sociale.
Omul are multe probleme sufletesti iar prin teatru am reusit sa le eliberez sufletele de povara zilnica. Nu degeaba am fost supranumit filosoful scenei.
Druette; Si acum e cam la fel, draga Euripide.
Euripide: Teatrul antic reprezinta elementul cheie care a condus la dezvoltarea umanitatii. Dar, ce e drept, ceea ce a dus la dezvoltarea umanitatii in trecut, pare sa apuna in prezent.
Druette:Domnule Shakespeare, pe vremea dumneavoastra, cat de important era teatrul?
Shakespeare: Daca nu ar fi fost Euripide si contemporanii sai, teatrul nu ar fi ajuns la nivelul la care a ajuns in era mea. Piesele de teatru erau puse in scena pentru spectatori, in special pentru toti cei care nu stiau sa citeasca. In timp ce biserca era de parere ca spectacolul ii distragea pe oameni de la cele bisericesti, Regina Elizabeta iubea teatrul si a ajutat la dezvoltarea acestei forme de manifestare artistica.
Atunci cand piesele mele de teatru erau puse in scena, spectatorii nu stateau prea linistiti. Se foiau, mancau, radeau si chiar aruncau cu diferite obiecte in actorii pe scena.
Druette: Ah, imi suna cunoscut scenariul asta.
Euripide: Eu merg pana la bar.
Shakespeare: Te acompaniez si eu.
Actul II – Prezent
Scena I
Decor: Aceeasi cafenea. Euripide si Shakespeare se intorc veseli de la bar, in timp ce Druette si Dovid discutau.
Dovid: Druette, cat de important este teatrul pentru voi, in 2014?
Druette: Cum, pai tu nu stii?! De parca ai fi din alta lume.
Dovid: Chiar sunt. Eu traiesc in anul 2050 si teatrul are alte valente fata de cele din trecutul meu.
Druette: Din fericire, teatrul este inca o institutie puternica, ce nu se lasa daramata de tumultul modernitatii. Ba chiar se pliaza dupa noile tendinte si reuseste sa evolueze, venind mereu in intampinarea gusturilor tuturor spectatorilor.
Dovid: Sa vezi in viitor cum e. Dar o sa iti povestesc mai tarziu. Ia spune-mi trei motive pentru care mergi la teatru si pentru care ii sfatuiesti si pe ceilalti sa o faca.
Druette: Credeai ca m-ai pus in dificultate cu intrebarea ta? Nicidecum.
In primul rand, teatrul nu dauneaza grav sanatatii, adica nu dauneaza deloc asa cum fac televizorul si smartphone-urile fara de care viata unora ar fi spulberata.
In al doilea rand, teatrul inseamna socializare si implicit prietenie. Atunci cand vizioneaza o piesa de teatru, toti spectatorii sunt uniti de viata personajelor de pe scena si ei insisi devin participanti la opera ce se pune in scena.
Si al treielea argument, nu si ultimul, este ca teatrul educa. Un popor educat este un popor puternic si, din pacate, se vede ca romanii nu prea mai merg la teatru, iar actorii nu sunt recunoscuti la adevarata lor valoare.
Sa iti spun cat de frumos este la teatrul meu preferat, Teatrul Evreiesc de Stat. Acolo unde piesele de teatru prind o alta viata si operele sunt puse in scena de artisti de renume. Cred ca un teatru, pentru a face ca interesul spectatorilor sa arda precum o flacara, trebuie sa isi educe publicul. Si acest lucru este posibil prin punerea in scena a unor spectacole care transmit mesaje clare si care ajung direct in subconstientul spectatorilor si vor erupe ulterior intr-o atitudine educata, relaxata si morala.
Vai, cat o admir pe doamna Maia Morgenstern.
Dovid: Sa vezi cum stau lucrurile in viitor.
Actul III – Viitor
Personaje: Druette si Dovid
Scena I
Dovid: Gadget-urile nu mai sunt deloc un mister acum, in 2050. si ca tot imi spuneai de TES, tatal meu si-a facut ucenicia acolo. Si el a fost prietenul meu cel mai bun.
Druette: Ah, acum am corelat numele tau cu piesele de teatru de la TES care transpun in piesele lor limba idis.
Dovid: Teatrul nu va fi niciodata detronat de media pentru ca intotdeauna cultura va invinge. Si chiar daca uneori esti sceptica in aceasta privinta, Teatrul se afla in natura noastra umana. Doar prin vizionarea unei piese de teatru o persoana poate interpreta cate roluri vrea.
In anul 2050 nici nu iti dai seama daca spectacolele citadine care se deruleaza zilnic in fata ochilor tai sunt reale sau nu pentru ca toata lumea joaca teatru.
Efectul absinthului cred ca s-a dus pentru ca m-am trezit in canapeaua de unde priveam piesa de teatru ce rula pe micul ecran. Se terminase de mult, dar am reusit sa descoper cat de important este teatrul pentru mine personal dar si pentru tine.
Am accesat pagina de Facebook Teatrul Evreiesc de Stat si mi-am ales obiectivele pentru urmatoarele piese de teatru la care urmeaza sa merg. Dupa care, din like in like, am accesat pagina de Facebook Maia Morgenstern si i-am transmis intr-un mesaj ce urmeaza sa se intample cu teatrul in viitor.
Si ca sa ma asigur ca mesajul va ramane vesnic scris, am hotarat sa il impart si cu voi, iubitorii de teatru si cultura.
Articolul a fost scris pentru proba numarul 9 a Spring SuperBlog 2014.